AZOTUL- Macroelementul cu cel mai rapid impact asupra productivității plantelor de cultură- este prezent în marea majoritate a schemelor de fertilizare atât la pregătirea terenului –__ semănat și mai ales în perioada de vegetație.
Strategiile de fertilizare cu azot se întocmesc pe baza rezultatelor CARTĂRII AGROCHIMICE deoarece:
- mediul acid favorizează absorbția azotului nitric;
-mediile neutru și alcalin favorizează absorbția azotului amoniacal.
Proporția acestor două forme de azot din îngrășămintele folosite este foarte importantă, în special când cunoaștem nivelul pH-ului solului.
Cantitatea de azot exportată din sol prin producția agricolă este dependentă în mare măsură de consumul specific- kg N/t- al speciei, soiului/hibridului și de mărimea recoltei realizate.
Cerealele păioase consumă o cantitate mică de azot la răsărire și au un necesar mai ridicat la înfrățire, înaintea instalării sezonului rece, iar cel mai mare consum îl au de la desprimăvărare și până la înspicare.
Porumbul absoarbe cea mai mare parte a azotului necesar(70%) în prima jumătate a perioadei de vegetație, consumul maxim fiind la formarea paniculului și mătăsire. Aplicarea tardivă a azotului influențează doar conținutul de proteine din boabe.
Soia are un consum ridicat de azot, ce îl depășește pe cel al porumbului, grâului și sfeclei de zahăr, însă o mare parte și-l asigură prin fixare simbiotică cu ajutorul nodozităților. Cantitatea de azot lăsată de soia culturii următoare este direct proporțională cu producția(20- 25 kg/ t din producția de soia)
Impactul favorabil și pe termen lung al strategiei de CARTARE NEXTFARM este controlat de specialiștii noștri, asigurând fermierilor Stabilitate și Siguranță în luarea deciziilor.